PREZENTARE


          Aşezat pe malul stâng al Oltului, în depresiunea Făgăraşului la 11 kilometri vest de oraşul Făgăraş, pe şoseaua care leagă vechile oraşe transilvănene, Braşovul şi Sibiul, satul Voila este o veche aşezare românească,fiind centru al comunei cu același nume în  componenta  sa intrând și satele Cincșor,Dridif,Ludișor,Voivodeni și Sâmbăta de Jos și  un număr de aproximativ 3000 locuitori.

           În afară de  apele Oltului pe hotarul satului trec văi ce izvorăsc din munţii Făgăraş şi se varsă în Olt: Râul Breaza, Valea Ovesii, Vălcica. Dinspre Ardealul propriu-zis hotarul “Peste Olt” este străbătut de Valea Cincului.

           Pe bună dreptate se spune că Voila este un nod important de comunicaţie: din central satului se ramifică şoseaua care duce spre Agnita, Sighişoara, Mediaş,Târgu Mureş. Apoi, puţin mai spre est şoseaua care urcă spre sud la munte făcând legătura cu satele Breaza, Lisa, Recea. În vest,se învecinează cu satul Sâmbăta de Jos, sat aparţinător comunei, spre munte ,un alt drum moddernizat face legătura cu comuna Sâmbăta de Sus, Complexul turistic Sâmbăta de Sus şi Mănăstirea Brâncoveanu.

           Gara Voila este cea care deserveşte toate satele de sub munte şi cele din cealaltă parte a Oltului. Voilenii fiind numiţi “ olteni” de către locuitorii de la nord de Olt, iar locuitorii de pe malul stâng al Oltului le spun “ ardeleni” la cei de la nord de Olt.

           S-ar părea că acest lucru ar fi o urmare a faptului că Ţara Făgăraşului a aparţinut în repetate rânduri Ţării Româneşti. Nu se ştie precis de unde vine numele satului. Se crede că numele s-ar trage de la un boier, pe nume Voila. Documente din 1231 şi 1291 decid asupra proprietăţii moşiei Voila, lângă Sâmbăta de Jos. Aceste documente au fost citate în „Monografia şcoalelor” din fostul judeţ Făgăraş, în care se spune că „Voila este una din numeroasele aşezări româneşti din depresiunea Făgăraşului, care numără în existenţa ei mai multe secole Având o aşa poziţie geografică e normal ca şi sub aspect cultural satul să aibă vechi tradiţii. Comuna Voila fiind veche aşezare boierească, şcoala este de provenienţă mai îndepărtată. Din lipsă de documente nu se poate stabili începuturile ei, dar se ştie că pe la 1700, Voila  a fost cel puţin sediul unui scaun protopesc. Avea biserică şi cinci preoţi,patru uniți și unul ortodox.

           În 1755 învăţător greco-catolic era Popa Lache, pe anul 1858, aflăm ca învăţător pe anul 1858 pe Aron Mogoş, cu gradul de pregătire „capabil”, cu 50 de elevi, iar în 1865, învăţător ortodox era Vasilie Ioanşi, învăţător greco-catolic era Şerban Moise.

           Primul edificiu şcolar amintit era o încăpere joasă, întunecoasă. Mai târziu, din banii proveniţi din taxa de corabie(neexistând pod peste râul Olt, acesta se trecea cu corabia şi pentru aceasta se percepea o taxă), voilenii au ridicat un edificiu care, la vremea respectivă era mândria întregului ţinut, acesta aflându-se la şosea în imediata apropiere bisericii ortodoxe. Clădirea a fost edificată între anii 1869-1870 cu concursul locuitorilor, prin prestaţie publică: Şcoala s-a înălţat prin zile de prestaţie a sătenilor, lemnul a fost adus din Comuna Veneţia, piatra din Cincşor(provenită de la vechiul castru roman de aici),şi Rucăr, cărmida de la fabricile din Făgăraş.

           A fost înălţată o clădire impunătoare pentru acele timpuri compusă din opt săli mari, patru la parter şi patru la etaj. Dintre acestea dor patru erau folosite pentru şcoală, două erau destinate pentu primărie şi notar şi alte două drept locuinţă pentru învăţători.

           Şcoala a avut la început un caracter biconfesional, dar a luat imediat un caracter grăniceresc servind ca şcoală centrală pentru copiii grănicerilor din Compania 9, care era compusă din comunele atunci: Voila, Dridif, Luţa, Ludişor, Voivodenii Mari şi Voivodenii Mici.

           Calitatea de şcoală grănicerească a ţinut până în 15 septembrie 1895 când, printr-un decret cezaro-regesc se schimbă în şcoală comunală. .Acest lucru a fost fatal pentru că încetul cu încetul, inspectorii unguri au lipsit-o de toate prerogativele, încât învăţarea în limba română a fost redusă din ce în ce mai mult, până a dispărut total. Învăţătorilor li se cerea să aibă şcoală normală maghiară, sau să-şi notifice diplomele dând examen de limbă maghiară, sau chiar făcând studii complementare. La formarea zonei culturale a contelui Appolnyi, şcoala a luat un cracter deplin de şcoală ungurească de stat.

           Până când a avut caracter grăniceresc, şcoala era foarte fecventată de către copiii care doreau să urmeze şcoli mai înalte. Copiii erau cazaţi pe la gazde şi astfel, din această şcoală au ieşit intelectuali vestiţi care proveneau atât dintre localnici cât şi din comunele mai apropiate sau mai îndepărtate. Pe măsură ce s-au deschis şcoli şi în celălalte localităţi, şcoala Voila a răms doar pentru copii din sat.

           Corpul didactic a fost foarte select, mai ales în perioada cât a stat sub administrarea Comitetului Central Grăniceresc În baza „Normativului” aprobat din 27 septembrie 1871, în şcolile grănicereşti erau numiţi învăţători din ce în ce mi bine pregătiţi. Aceştia făceau doi ani de probă şi abia după aceea erau „învăţător definitiveşi pe viaţă”. Inspecţiile pentru verificări erau făcute cu aspră severitate de către preşedintele fondului, baronul Urs de Mărgineni, acesta asistând la examenele de sfârşit de an, fiind doarte exigent. Şi totuşi şcoala Voila a obţinut întotdeauna rezultate bune. Astfel şcoala este pusă într-un clasament, printre cele care „au ştiut trata bine ortografia, a specificat frumos materilul de compuneri atât la clasele superioare de fetiţe, cât şi la cele de băieţi lucrând cele mai bune operate stilistice”, se afirma în „Circulara datată în 4 octombrie 1889”. Iar circulara 381⁄12 septembrie 1891 aflăm că „rezultatul examenului cu 154 elevi şi eleve şi 8 repetenţi(şcoala de repetiţie), a fost la toate clasele deplin mulţumitor”.

           Studiind toate aceste note se poate vedea nivelul calitativ superior al dascălilor care slujeau şcoala şi care în afară de instruirea copiilor se ocupau şi cu ridicerea nivelului cultural al comunităţii: seri culturale,dizertatii,spectacole de teatru,muzica urmate de baluri.

           Aceste actiuni s-au perpetuat până încă şi după cel de al doilea război mondial.

           După Unirea din 1918 şcoala devine din nou comunală, iar din 1922 comitetul şcolar predând-o statului roman, funcţionând de atunci ca şcoală pimară de stat. Şcoala era frecventată de numeroşi copii.

           Învăţământul obligatoriu era de şapte clase. Separat se făcea şi învăţământ pentru adulţi, astfel de studii făceu 30 de persoane. Şcoala avea un bun renume era frecventată şi părinţii din satele din jur care doreau ca fiii lor să urmeze şcoli mai înalte îi dădeau la şcoala Voila, care avea învăţători excelenţi.

           În rândul populaţiei române analfabetismul era ca şi inexistent. Astfel că în 1938 existau un număr de 38 analfabeţi dintre care 32 erau de etnie romă(ţigani de cort).

           In anul 1968 s-a construit o școală noua, în vechea clădire funcționând Căminul Cultural și Biblioteca Comunală.

           Biblioteca funcționează înca dinainte de anul 1938.In anul respectiv biblioteca deținea un numar de 38 de cărți și avea 35 de citititori. A funcționat cu bibliotecar angajat până în anul 1973 când regimul Ceausescu a redus posturile,biblioteca funcționând doar sporadic cu indemnizatie.Și totuși la 31 decembrie 1989 erau în stoc 17.116 volume.

           În 1990 s-a reînființat și redeschis biblioteca,fiind angajat bibliotecar cu normă întreaga.In urma scoaterii din evidență a cărților depășite moral și fizic au rămas 10.414 volume.

           În prezent biblioteca are peste 12.000 volume și un numar de 286 cititori. In plus, în anul 2012 prin programul Biblionet biblioteca a fost înzestrată cu 4 calculatoare legate la internet.

           Biblioteca Voila are o intensă activitate cultural-artistică fiecare eveniment important fiind marcat prin manifestări artistice: serbari,medalioane literare,excursii tematice, promovând totodată obiceiurile tradiționale prin reproducerea unor evenimente din viața satului-respectiv nunta, șezătoarea,jocul etc.

           Cercul de lectura pentru cei mai mici cititori se desfasoara atat in timpul anului scolar cat si in vacante. Incercand sa atragem cat mai multi iubitori de carte lectura se face nu numai in biblioteca ci si in natură.

           Am organizat excursii tematice,concursuri.

           Fiecare eveniment fiind  subliniat prin maniferstariartistice.Astfel in fiecare an incepand din 1990 sarbatorim ZIUA EROILOR,  1 Decembrie, 8 Martie,Ziua Copilului, sarbatorile religioase- Pastele si Craciunul sunt aniversate prin programe artistice alcatuite in totalitate de bibliotecar.

           In cadrul bibliotecii s-a inființat trupa RIN-TIN-TIN trupă alcătuită din copiii din școala Voila,dar și din cei care vin în vacantă la rude sau bunici. În afara lecturării unor romane pentru copiii,pregătim în fiecare an MARELE SPECTACOL AL VERII !

           Tinând cont că activitatea bibliotecii este in curs de diversificare și oferă și alte servicii participând la concursul de proiecte inițiat de  IREX  Biblioteca Voila a câștigat  cu proiectul BURSA AGRICOLA DE TOAMNA .

           Am susținut acest proiect deoarece micii producători agricoli din zona nu au debușeu,piată de desfacere pentru produsele lor.

           Sper ca prin înființarea site-ului, biblioteca să le  vină de ajutor în aflarea eventualilor cumpărători dar și sa-și afișeze ofertele.

                       Bibliotecar,
                           Monica Tatiana Drugă


                  Va prezentam mai jos cateva imaginii cu copiii din comuna noastra:

Cei mai mici si fideli cititori
8 Martie
Lectura...
Repetam...
Repetitie in natura
Sezatoare
Spectacolul verii
Spectacolul verii 2012
Vara 2011 Calendarul fermecat
Ziua eroilor
Si copiiilor de romi le plac povestile
Nunta traditionala

© Copyright Biblioteca Comunala Voila 2012 - 2016
Pagina realizata de vremsite.ro